albisem prin somn, de Dan Cârlea

între mine şi un sfânt e diferenţa dintre
aurul dacilor şi o medalie poleită

nu mi-a pătruns lumina în interior
nu s-a aşezat în straturi
fiecare cu irizările lui
arată pe mine ca o acuarelă ieftină
cum foloseam în clasa întâi
un kitsch jenant şi atât

într-un om sfânt Dumnezeu se depune în straturi
când zgârii puţin se vede o parte şi mai strălucitoare
dacă adânceşti rana care miroase a portocală
e şi mai orbitor ceea ce vezi

cu cât martirii erau mai schingiuiţi
cu atât soarele părea mai aproape

fiecare cădere îmi arată
ce soclu înalt mi-am făcut din nimicuri
din tot felul de gadget-uri ale dracului de mişto
din gunoaie amintiri păreri de mucava chestii ruginite

uneori adorm cu televizorul deschis şi atunci
îngerul îşi poate permite să se cuibărească
la pieptul meu
şi să-mi plângă de milă fără să mă trezească

odată iubita mea l-a văzut pe gaura cheii
plângea ca pe mormântul cuiva iubit absurd
şi până la capăt

atunci noaptea a paralizat de la stele în jos

m-am trezit cu gulerul pijamalei
plin de lapte călduţ

era dimineaţă

albisem prin somn

(din volumul "Zeppelinul", ed. Vinea, 2007)