cutia cu imagini, de Florin Caragiu

toată viaţa am vrut să învăţ
cum sufletul se face trup şi trupul suflet
fără să înceteze să fie ce sunt

am putea atunci umbla unul în celălalt ca într-o grădină
şi depărtarea ar fi la o lungime de respiraţie

îmi place să te privesc când dormi
să-ţi văd pleoapele încreţite de visele din cutia cu imagini
şi pielea subţiată de mângâierea lui Dumnezeu
în răcoarea dimineţii

uneori plângi în somn cu o durere de piatră topită
care îmi strânge inima în colţul ochilor

alteori te dezveleşti de noapte cu un surâs
şi rămâi ţintuită într-un gest
din care lumina curge peste lucruri

tristeţea ta lasă peste cuvinte
o pânză în care soarele îşi ţese razele

şi la trezire
singurătatea e un leagăn de copil

http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1730965/index.html