catacombe, de Florin Caragiu

totul e viu aici

pe pieptul tău am aşezat soarele
îl vom împărţi în noaptea aceasta
afară uniformele se mişcă singure
pietre vacante
sapă în trupuri fântâni
cântecul nostru va încercui timpul
drămuit în respiraţii

în zori toate zidurile
vor crăpa de uimire

numele lui Iisus e artera prin care lumina
se întoarce în această inimă ostenită
ce se cheamă pământ